Prietena mea U. şi-a plănuit piercing-ul cu multă grijă. Cu ceva ani în urmă i s-a spus că are un "buric cu risc crescut". Pe vremea aceea era foarte slabă, iar arta piercing -ului era, în America, încă în pruncie. La un moment dat, a decis să facă un pas înainte şi şi-a tras un cercel în nas. Atare decoraţie devenise de rigueur pentru don'şoare, la sfîrşitul anilor '90 şi, după toate aparenţele, nasul ei nu prezenta nici un fel de risc. Venise, acum, momentul să se gîndească serios la buric şi, după ce scotocise pe Internet, s-a decis pentru "Rings of Desire" de pe Decatur Street, în New Orleans, un loc cu o aşa bună reputaţie că şi vedetele de cinema veneau aici, în avioanele lor personale, să se lase încercelate de echipa de şoc condusă de Maestra Perforatoare Elaine Angel. U. studie inelele disponibile, culoarea diverselor pietre, variile modele de inele, pietricele şi biluţe şi potenţialele poziţii ale noului giuvaer. Şi ce caut eu - aţi putea să vă întrebaţi - în visul ei de peste un deceniu? Ne-am întîlnit la o cafea şi m-a întrebat în trecere: "Vii cu mine să-mi pun inelul în buric?". Acum, mă ştiţi, eu nu ratez nici un piercing, deşi am lipsit de la nenumărate alte ocazii importante, precum nunta lui M.P. şi botezul lui M.B. Era cît pe ce să ratez propriul meu piercing, la un chef, pentru că mi s-a părut că persoana care îmi făcea găuri în urechi avea un interes debordant pentru poezia mea. A durut un pic, după aceea, şi mi-am scos cele două tortiţe de aur din urechi cînd mi-am dat seama că nu puteam să le port într-un mod credibil. Am însoţit-o pe domnişoara U. printr-o încăpere lungă, plină cu pahare de sticlă şi marafeturi vampireşti mînuite de oameni cu pielea ilustrată de tatuaje, fiecare putînd fi citit şi studiat săptămîni în şir, precum o carte. În fund, o scară ducea către salonul Maestrei Perforatoare Angel, un loc luminat binişor, cu o tejg