unde funcţionează şi unde se blochează democratizarea în Orientul Mijlociu Un vînt al schimbării bate în unele ţări ale Orientului Mijlociu, alimentat nu doar de sentimentul necesităţii, ci şi de turnura unor întîmplări dintr-o perioadă bogată în oportunităţi. În Fîşia Gaza şi Cisiordania palestinienii şi-au ales democratic, pe 7 ianuarie, un nou preşedinte, iar după cîteva zile au avut loc alegeri libere în Irak. Afganii au organizat anul trecut primele alegeri libere din istoria lor. În mod prudent sînt anunţate sau practicate exerciţii electorale în ţări precum Arabia Saudită, Iordania, Qatar, Kuweit şi Bahrein. Calendarul electoral pentru acest an din zonă cuprinde alegeri municipale, legislative sau prezidenţiale în Arabia Saudită (aprilie), Liban (mai), Iran (iunie), Palestina (iulie), Afganistan (septembrie) şi Egipt (octombrie şi noiembrie).

Unda de şoc a alegerilor din Irak Alegerile din Irak au zguduit din temelii palatele şeicilor, emirilor şi prinţilor arabi. Au fost o dovadă clară că, dacă li se dă posibilitatea, arabii şi-ar desemna reprezentanţii prin alegeri, chiar riscîndu-şi viaţa. Alegerile din Irak de la 30 ianuarie 2005, fără îndoială cele mai intense ca impact emoţional din regiune, au fost atipice nu doar pentru că în regiunea Orientului Apropiat alegerile cu o semnificaţie reală sînt rara avis , ci şi pentru că au avut loc în condiţii extreme de securitate. În ziua scrutinului, în preajma celor peste 30.000 de secţii de votare, au fost peste o sută de atentate. Irakul a creat un precedent. Clipurile electorale pentru alegerile din Irak şi Palestina au fost difuzate pe canalele arabe de televiziune. Mulţi arabi de rînd au văzut entuziasmul şi cozile din faţa secţiilor de votare de pe străzile din Bagdad sau Ramala şi s-au întrebat: de ce nu şi eu? De ce nu aş putea şi eu să îmi aleg liderii şi să am un cuvînt de spus? În Irak, sfidî