In scandaloasa „rezolvare", atat de stupefianta, a medicamentelor compensate si gratuite, guvernul a jucat comedia compasiunii, trisand prin ideea, perversa, dar si criminala, a „baremurilor".
Recunosc ca m-a surprins replica absolut antologica data de d-l Tariceanu taranilor disperati dintr-o comuna din Timis care, vazand ca seful guvernului in persoana a incaltat niste cizme de cauciuc pentru a veni in mijlocul lor, isi vor fi zis ca-si pot permite sa se planga (taranimea noastra n-a invatat, se pare, nimic din istorie!) ca puhoaiele navalite peste ei le-au maturat casele si nu mai
au nimic. „Si ce vreti sa facem, sa va ridicam un hotel acum?", le-a retezat, sec, „vaicarelile" premierul. Nimeni n-a exprimat mai clar si mai concis dispretul ciocoiesc cu care politicianul roman priveste, intre alegeri, „poporul suveran"! In general, guvernele isi tin ipocrizia sub control.
Nu-si dau arama pe fata, se prefac ca le pasa si de altceva decat de binele propriu, ca au si sentimente umane.
Pana si Nastase facea eforturi vizibile sa ascunda ca Romania era pentru el un fotoliu, o cariera, un teren de vanatoare, nu o suma de fatalitati si contradictii. Si nu ma asteptam ca tocmai d-l Tariceanu, un produs mai politicos al golului (i)moral din politica autohtona, sa demonstreze ca poate fi atat de „sincer".
Probabil, era prea agasat de obligatia de a se deplasa cateva ore printre sinistrati.
Se va spune ca a fost „o scapare". Si voi fi de acord. In alte imprejurari, acelasi guvern a fost mai precaut. In chestiunea medicamentelor compensate si gratuite, de pilda, putea sa admita, cinic, ca prefera sa treaca la o eutanasie pe scara nationala, pentru a scuti tara de un numar prea mare de bolnavi, decat sa impovareze bugetul cu cheltuieli excesive. N-a facut-o.
Dimpotriva, a jucat comedia compasiunii
