de CRISTINA ANDREEA CATANA POPASURI MONAHALE
La Sucevita, hrana spirituala este pe primul loc. Restul vine de la Dumnezeu, prin rugaciunile pe care le inalta zilnic spre cer Sa nu mergeti niciodata singuri in Bucovina! Nu veti avea cui sa impartasiti atatea impresii, atatea bucurii. Va veti simti stingheri printre atatea frumuseti. Va veti intreba cum a putut Dumnezeu sa faca atatea lucruri minunate si sa le inghesuie pe toate intr-un spatiu atat de mic. Dupa fiecare deal sta ascunsa cate o bijuterie arhitecturala ridicata de domnitori pentru ca oamenii sa se poata ruga lui Dumnezeu. Bucovina, cu tot ce are ea, este un spatiu al reculegerii, al sperantei. Si, cunoscand existenta atator minunatii, te intrebi unde sa te duci mai intai. La Putna? La Moldovita? La Chilia lui Daniil Sihastru? Sau poate la Sucevita? Iar daca timpul nu vrea sa fie ingaduitor, trebuie sa te limitezi.
Am ales Sucevita. Nu dintr-un motiv anume. Apoi mi-am dat seama ca nu am gresit, ca sufletul insetat de frumos, de liniste m-a condus catre manastirea inconjurata de ziduri si de dealuri.
PATRIMONIU. Cum primavara era inca timida la vremea vizitei mele, verdele crud al ierbii, frunzele abia mijite ale copacilor transformasera peisajul intr-unul de basm. Am trecut prima data poarta de lemn a manastirii intr-o sambata seara, la vremea vecerniei. Curtea rasuna de glasurile maicutelor care ii inchinau lui Hristos cantare de slava. Nu puteai sa mergi mai departe, te opreai in loc, voind sa auzi mai mult. Dar slujba s-a terminat, iar eu am intrat in biserica aflata in mijlocul curtii. Stralucirea picturilor contrasta cu raceala zidurilor. Zidita in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, pe cheltuiala intregii familii de boieri Movila, manastirea Sucevita a fost la inceput o biserica modesta. Si aceasta virtute a modestiei s-a transmis peste secole. Calugaritele calc
