Discretia cu care a fost semnat Tratatul de adeziune al Bulgariei si Romaniei la Uniunea Europeana, pe 25 aprilie, la Luxembourg, spune multe despre starea de spirit a europenilor vis-à-vis de tema largirii europene, observa cotidianul francez Le Monde.
Intrarea celor zece noi state in Uniune, la 1 mai 2004, a fost un eveniment care s-a derulat fara probleme si a contribuit enorm la unificarea economica si politica a unui continent ravasit mai intai de catre Hitler, iar apoi divizat de razboiul rece. Dar integrarea de anul trecut este pe departe un fenomen in intregime digerat.
Disparitatile raman in continuare foarte mari. Aceasta constatare ii determina azi pe liderii europeni sa se intrebe asupra modalitatilor, daca nu chiar asupra oportunitatii continuarii procesului de largire a Uniunii. Uniunea celor 25 a reusit sa scape totusi amenintarilor pe care le intrevedeau euroscepticii inainte de 1 mai 2004. Largirea nu a determinat o migratie excesiva, nici spre statele care au hotarat sa-si deschida in totalitate piata de munca, nici spre cele care au intredeschis-o numai. Nici una dintre clauzele de salvgardare impuse noilor membri nu a fost invocata in acest an, a subliniat Comisia Europeana. In ciuda somajului persistent, ar fi de mentionat ca in cele zece tari cresterea economica este peste media europeana. Astfel, in 2004, cresterea inregistrata a fost de aproape cinci procente, fata de 3,7 la suta in 2003, si ar putea fi in continuare situata la peste 4 la suta in 2005, adica de doua ori mai mare decat in Europa celor Cincisprezece. Conform statisticilor Eurostat, veniturile medii din agricultura au crescut cu 50 la suta. Datorita dezvoltarii comertului si a investitiilor se poate spune ca cele Cincisprezece au beneficiat ele insele de pe urma largirii europene.
Problema extinderii: flexibilitatea institutiilor
Extinderea
