de MONICA ANDRONESCU CULTURA SI PIPER
Azi-noapte Iisus mi-a intrat in celula.
O, ce trist, ce inalt era Christ!
Luna a intrat dupa El in celula
si-l facea mai inalt si mai trist.
"Azi-noapte, Iisusâ¦" - Radu Gyr
Un artist imprevizibil precum Tudor Gheorghe ne propune nu un spectacol, ci o emotionanta rememorare a unor fapte de viata si a expresiei lor artistice: suferinta detinutilor politici din 1941-1964 in inchisorile comuniste si sublima lor putere de a pacali timpul incet, bezna adanca si infometarea trupului.
"Cu Iisus in celula" este un eveniment necesar, ce descopera atat versurile pe nedrept uitate ale unor poeti care au petrecut ani grei in temnita, precum Radu Gyr si Nichifor Crainic, cat si versurile compuse de detinuti anonimi, tinute pana acum in intuneric. Nobila misiune pe care artistul-regizor si-a ales-o a fost indeplinita prin acest eveniment inedit: am asistat sau, mai bine zis, am participat, nu la inscenarea suferintei, ci la trairea ei. Autorii acestui crud, dar necesar si purificator experiment reusit, au fost Tudor Gheorghe insusi, impreuna cu formatia muzicala Gratia Ecumenica. De ce vorbesc despre cruzimea acestei seri? Pentru ca in cele aproape doua ore publicul este proiectat, fara patetisme inutile sau artificii regizorale, in atmosfera celulelor in care stau zidite fiinte umane, implorandu-L pe Dumnezeu sa le aduca salvarea si cerandu-I iertare pentru ca cedeaza nevoilor trupului, in rugaciunile lor cerand sa li se dea atat de vulgara hrana a trupului.
Cantarea bisericeasca si piesele de chitara compuse de Tudor Gheorghe nu sunt un simplu fundal pe care se joaca, direct si neconventional, o drama odata reala. In fapt, ele sunt forme de expresie a acesteia. "Sunt, Doamne, copt, pentru cules" este versul pe care nu il poti uita la iesire, pentru ca dezvaluie intr-o maniera cop
