Duminica trecuta, cand majoritatea romanilor ciocneau oua rosii, Andrei Pavel a disputat la Munchen a saptea finala a unei competitii ATP din cariera sa. Ieri, a jucat in primul tur al turneului de Duminica trecuta, cand majoritatea romanilor ciocneau oua rosii, Andrei Pavel a disputat la Munchen a saptea finala a unei competitii ATP din cariera sa. Ieri, a jucat in primul tur al turneului de Master Series de la Roma. Este profesionist de 15 ani si in timpul scurs de la intrarea in lumea buna a tenisului a vizitat aproape tot globul pamantesc. Pentru ca asta inseamna circuitul profesionist in zilele noastre: o fuga continua pe meridianele globului dupa bani si puncte ATP. Daca esti printre cei mai buni globetrotteri ai sportului alb si rezisti pana spre sfarsitul saptamanii intr-o locatie de soi, ai parte de un cec gras. Daca nu, fugi cu rachetele in spate spre aeroport sa agati urmatorul avion. Andrei Pavel este o parte a sistemului. Nu a reusit niciodata sa intre in primii zece jucatori ai lumii, desi multi specialisti au intrezarit la roman calitatile necesare unei asemenea performante. Tenisul pentru el este un serviciu: constanta ii aduce salariul, iar orele suplimentare, bonurile de masa. Vechimea de 15 ani in campul muncii a dus la cresterea contului sau de pensie la peste patru milioane de dolari. Concedii nu au prea existat. In 2002, cand ploaia a intrerupt sfertul sau de finala de la Roland Garros, si-a permis nebunia de a se urca in masina ca sa goneasca opt sute de kilometri pentru a-si vedea fiul nou-nascut in Germania. A doua zi, dupa alti opt sute de kilometri, era inapoi pe teren, cu racheta in mana, la munca. Sambata, in timpul semifinalei de la Munchen, cu germanul Haas, Pavel s-a simtit rau si a mers de mai multe ori la grupul sanitar de la vestiare. Ieri, a fost din nou pe zgura, la Roma. Nu a depus cerere de concediu medical. In tenisul profesion