In chiar ziua trecutei sărbători a Bunei Vestiri, la 25 martie a.c., The New York Times anunţa o interesantă întâmplare privitoare la Brâncuşi şi anume descoperirea neaşteptată a unei capodopere de-a lui cu desăvârşire neştiută până acum. "An Unknown Brancusi Pops Up With Its Box" ("Un Brancusi necunoscut iese la iveală din cutie") relata prestigiosul ziar new-yorkez, precizând că piesa acum destăinuită la Bruxelles de către posesorii ei este o Pasăre în văzduh cioplită din marmură albăstriu-cenuşie. Ea urmează să fie oferită luna viitoare, la 4 mai, spre licitaţie celebrei case "Christie's" din Manhattan.

Autenticitatea indubitabilă a lucrării a fost şi este adeverită şi de cel mai competent expert european, istoricul de artă Friedrich Teja Bach care, bizuindu-se pe o veche adeverinţă bancară şi pe documentele de asigurare şi expediţie poştală ce au însoţit sculptura de al Paris la Bruxelles în prima jumătate a secolului trecut, a girat cu semnătura sa descoperirea şi provenienţa capodoperei.

Acum anunţata lucrare pentru vânzare la "Christie's" provine din colecţia doamnei Léonie Ricou, o veche cunoştinţă de tinereţe a academicianului profesor George Oprescu, care obişnuia să vorbească despre cele câteva sculpturi de Brâncuşi aflate în colecţia acestei protectoare a artelor şi artiştilor din prima jumătate a secolului trecut.

Doamna Ricou, căreia Brâncuşi i-a dedicat un portret, intitulat "Mme L.R.", a fost soţia belgianului Alexandre Stoppelaere care, în 1937, la şapte ani după moartea consoartei sale, a vândut sculptura în ambalajul ei original unui colecţionar care a ţinut să-şi păstreze anonimatul. Până acum se ştia doar că Léonie Ricou avusese în colecţia ei trei sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi - o Măiastră, un Sărut şi o Muză adormită. Nimeni nu bănuia existenţa unei a patra capodopere, care a zăcut în seif