Decaderea lunii mai
"Rogu-te, arde-i una intre ochi poetului, cand o sa-nceapa sa-ti proslaveasca luna mai!"
Astfel, incepe povestirea "Fericita zi de mai", a lui O. Henry, unde se atrage atentia asupra tinichelelor legate de coada iresponsabilului Cupidon. Zeu teribilist si retardat, el isi imprastie sagetile intr-o totala nesocotinta, astfel ca miliardari fug in lume cu majorete si minorete, profesori universitari - toba de Sopanhauar - flirteaza cu asistente de etate nepotista, consilieri municipali se furiseaza, cu scari la subsuoara, pentru a stinge voltajul julietelor zabrelite... Si cate si mai cate...
Decazuta luna mai, ce debuteaza cu Ziua Internationala a Muncii, sarbatorita - in chip firesc - printr-o extenuanta puturosenie. Ce zile a ajuns luna mai, dar ce zile o asteapta... Cel putin pe teritoriul Romaniei, Cupidon isi prelungeste viza abuziv, fiindca il paste somajul, poate chiar linsajul. Ce departe e vremea cand, sub lupa lunii mai, pana si cea mai sfrijita inima capata proportii cosmice, pompand compozitiile cu cifru chimic, din care se adapau septeluri de poeti...
"Fiecare se apara cum poate de Peru", isi scuza Mario Vargas Llosa conationalii. In mod asemanator, fiecare se apara cum poate de Romania: colonizand canade, lingusind politica partidelor, testand noua oferta promotionala de streanguri... Iar romancele inca apte sentimental isi carmesc oistea inimii spre azimuturi, daca nu irezistibile, macar convenabile din punct de vedere financiar. Ce-i rau in asta? Fiecare se apara cum poate de Romania.
Da, infantilul Cupidon si-a ispravit trebusoara pe la noi. Hai, mucosule, umfla-ti borseta cu sageti, consulta "Mersul trenurilor" si serveste altor natii indragostirile tale gaunoase! Alo, cu cine vorbesc? Da, dumneata, ala cu aripi vacsuite si expresie tampa! Ti-a mai spus cineva ca semeni cu Mitoseru?
