Curaj, conditie fizica, sanatate, rezistenta, indemanare, reflexe bune, putere de munca si dedicatie, acestea sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un bun parasutist. Desi e cat o mana de om, Florica Uta a reusit sa fie campioana nationala si internationala. I-a placut sa danseze in aer, sa faca acrobatii, sa fie una cu cerul, sa fie libera. de IOANA MOLDOVEANU RECORD. Florica Uta tine in vitrina din sufragerie sase kilograme de medalii si multe trofee De mica a fost baiatul familiei, era vioaie si curajoasa, fara teama de a se urca in copaci sau de a se arunca in garla din spatele stadionului 23 August din Bucuresti, unde a copilarit. In scoala generala a fost selectionata pentru gimnastica, dar ea a preferat atletismul, ii placea sa fuga "pana se plictisea. Parca depaseam niste limite".
ORFANA. Copilaria ei a fost insa spulberata de moartea tatalui. "Il iubeam asa mult ca nu-mi imaginam viata fara el. M-a apucat disperarea. Fugeam de la scoala sa ma duc la cimitir", povesteste indurerata Florica. De suparare, la un an dupa moartea tatalui, s-a prapadit si mama. Copila doar ce venise din tabara, iar mama, care dormea, nu s-a mai trezit niciodata sa-si intampine fetita. Avea atunci 16 ani si a ramas sa locuiasca, impreuna cu fratele ei, mai mare cu doi ani, in casa parintilor, dintr-o pensie de urmas de 380 de lei. Ii hraneau alte doua surori mai mari, casatorite. Acestea n-au avut insa bani sa-i dea Floricai pentru meditatii la anatomie, iar aceasta a picat "cu brio" la Facultatea de Educatie Fizica si Sport. Nu s-a lasat. Si-a cumparat un atlas de anatomie din pusculita ei si a dat examen si anul urmator. "Nu aveam pile, eram un copil simplu. Am picat si a doua oara". Din cauza asta a pierdut si pensia de urmas si a fost nevoita sa se angajeze ca magazionera la Intreprinderea de reparatii auto (IRA).
PRIMUL SALT. Aici l-a cunoscut pe Sebe,
