- Social - nr. 87 / 5 Mai, 2005 Lucian Blaga e mut ca o lebada./In patria sa/zapada fapturii tine loc de cuvant./Sufletul lui e in cautare/in muta, seculara cautare/de totdeauna,/si pana la cele din urma hotare" - spune poetul din Lancram in "Autoportret". Poet al lunii mai (nascut la 9 mai 1895 si mort la 6 mai 1961), Lucian Blaga ne priveste peste timp cu uimire si mirare, dinspre locul odihnei sale vesnice, de langa Biserica veche din Lancram. Cu trei ani in urma, la Festivalul de Poezie "Lucian Blaga", am descoperit cu oroare cum, la cativa pasi de Biserica din Lancram si de mormantul poetului, se lucra de zor la fundatia unei viitoare sali de sport. Omologul meu de la Alba Iulia era si el nedumerit de constructie, dar m-a asigurat ca el nu a avizat o astfel de lucrare. Aveam sa aflu ca "avizul" l-a dat un mahar local care considera ca legea e el si ca el a considerat ca acolo e locul potrivit pentru o sala de sport. Nu-i vorba doar de sfidarea legii (422/2001), ci si de lipsa de respect fata de memoria "poetului luminii". Protestul meu timid de atunci a fost luat mai degraba ca un moft. De-abia cand monstruoasa cladire se profila hidoasa, agresand cu arhitectura sa intregul spatiu al vesniciei blagiene, au inceput sa se ridice mai multe voci impotriva ei. Au fost avansate tot felul de solutii, care mai de care mai nastrusnice, inclusiv aceea aberanta de a se face pereti de sticla cladirii, cand exista la indemana o solutie simpla: intrarea in legalitate, adica daramarea cladirii si aducerea terenului in forma sa anterioara. Iar cine a avizat constructia in dispretul legii sa plateasca. Doar asa, dincolo de legi, ar ramane indeplinita dorinta testamentara a poetului din Lancram: "De langa mormant sa vad in zare, peste copaci, peste cranguri, Rapile Rosii". P.S. Poate ca si scriitorii mureseni ar trebui sa-si manifeste public protestul lor fata de neferic