Participarea la razboiul din Irak a costat electoral mai multe guverne continentale, de la infringerea popularilor spanioli ai lui Jose Maria Aznar in martie 2004, la insuccesul lui Silvio Berlusconi in alegerile locale din aprilie 2005. Dar, situatia nu pare sa se repete in cazul lui Tony Blair.
Epoca Blair va ramine, oricare vor fi rezultatele alegerilor parlamentare de astazi, o etapa unica in istoria Marii Britanii. Cind in mai 1997 inca tinarul politician laburist (43 de ani) reusea sa intrerupa 18 ani de dominatie conservatoare, viitorul sau parea sa stea sub semnul revolutiei neo-liberale.
Dupa opt ani de la venirea sa la guvernare, amintirea "doamnei de fier" Margaret Thatcher si a politicilor sale excesive s-a estompat. Majoritatea laburista care a sprijinit guvernarea lui Tony Blair a sustinut o crestere economica neintrerupta si a relansat prezenta britanica in lume.
Mostenirea vechiului imperiu colonial a fost relansata in noul context geopolitic unipolar de dupa prabusirea comunismului, iar imaginea laburistilor ca principali actori ai retragerii din colonii a fost astfel reabilitata.
Bilantul pozitiv al guvernarii laburiste este in primul rind economic. Abordarea economica novatoare s-a facut remarcata din primele zile ale celui dintii mandat, cind a fost proclamata independenta bancii centrale, Bank of England, si si-a dovedit vigoarea in perioada de dupa 11 septembrie 2001, cind Marea Britanie a ramas singura tara dezvoltata neafectata de recesiune.
Astfel s-a realizat cea mai spectaculoasa confirmare a capitalismului, Anglia cunoscind cea mai lunga perioada de crestere economica din toata istoria omenirii.
Daca dupa 2000 "a treia cale" propusa de Blair si fundamentata de Anthony Giddens, director la London School of Economics si ideolog al noii orientari politice, nu a mai fost su