Acum, cand ne-am vazut cu sacii in caruta dupa semnarea Tratatului, e prea putin probabil sa apara vreo surpriza, gandesc multi oficiali, desi n-o declara deschis. Exista, desigur, si cel putin doua Acum, cand ne-am vazut cu sacii in caruta dupa semnarea Tratatului, e prea putin probabil sa apara vreo surpriza, gandesc multi oficiali, desi n-o declara deschis. Exista, desigur, si cel putin doua argumente in favoarea acestei teze optimiste: Romania a fost "prinsa" in bugetul comunitar 2007-2009, aprobat in martie, inca dinainte ca Parlamentul European sa-si dea avizul conform, fapt ce a intarit impresia ca a fost vorba de o simpla formalitate, precum si numarul de voturi majoritar favorabile noua. Criticile europarlamentarilor Verzi, membrii unei familii politice cu mai mica greutate, au fost mai usor digerate la Luxemburg, cand ni s-au recunoscut si meritele. Posibilitatea amanarii aderarii Romaniei cu un an n-ar trebui insa considerata doar o amenintare teoretica, un fel de "stimulent" pentru ca Guvernul sa-si indeplineasca la timp obligatiile asumate. Daca nu se recurge la artificiul tehnic al clauzei, aderarea poate fi blocata prin neratificarea Tratatului intr-unul din cele 25 de parlamente nationale, asa cum o cere regula UE. Nu intamplator amenintarile in aceasta directie s-au intetit, ieri o parte a conservatorilor germani avertizand din nou ca Tratatul de aderare a Romaniei nu poate fi adoptat in Bundestag, in forma sa actuala. Iar spaimele nemtilor in fata presupusei avalanse de forta de munca romaneasca, ieftina si calificata, se regaseste si in ultimul sondaj de opinie, in care 50 la suta dintre cei chestionati resping aderarea tarii noastre. Desigur, pe moment si din punct de vedere tehnic, nu se va intampla nimic tragic daca aderarea va fi amanata. Exista chiar si la noi un curent favorabil acestui curs al lucrurilor, mai cu seama in mediile d