Alegerile anticipate constituie un subiect care, periodic, înfierbântă spriritele între membrii coaliţiei aflate la guvernare. Ideea a fost lansată, imediat după câştigarea alegerilor, de către Traian Băsescu, nemulţumit că la guvernare s-a aciuat şi "soluţia imorală care se numeşte PUR".

Declaraţia preşedintelui a venit în momentul în care umaniştii solicitau în neştire posturi în administraţia locală, dar şi centrală, iar ameninţarea l-a determinat pe liderul PUR să bată în retragere. Adică nu a mai solicitat posturi de prefecţi în judeţele unde şi Alianţa D.A. avea oameni, dar a obţinut posturi în ministere cheie cum ar fi cel al Economiei şi Comerţului, deţinut de Codruţ Şereş, şi funcţia de vicepremier pentru George Copos. În acea perioadă Traian Băsescu a fost sprijinit de premierul Tăriceanu doar parţial. Primul ministru a spus că este de acord cu alegerile anticipate doar în cazul unei eventuale crize politice, iar atunci nu se întrezărea această situaţie de criză.

Istoria unui şantaj

În luna februarie, şeful statului a reluat ideea anticipatelor, dar atunci s-a lovit de refuzul categoric al premierului, care a considerat că gestul nu este tocmai oportun înainte de data integrării României în UE, 1 ianuarie 2007. De aceeaşi părere a fost şi UDMR, al cărei lider, Marko Bela, a declarat că, deşi pentru uniune alegerile anticipate ar fi un avantaj, pentru etnicii maghiari sunt mai importante interesele naţionale.

Traian Băsescu s-a liniştit doar două săptămâni, după care a aruncat pe piaţă bomba că Theodor Stolojan ar fi un "execelent portdrapel" şi că are asta în vedere atunci când vorbeşte de anticipate. Liberalii au făcut zid în jurul lui Tăriceanu, deoarece au interpretat declaraţia ca pe o intenţie de mazilire a premierului. Atunci liderii coaliţiei au ajuns la concluzia că discuţiile despre anticipate destabilizează scena politic