- Istoric - nr. 87 / 5 Mai, 2005 In luna septembrie a anului 1894, Elie Miron Cristea a condus un grup de studenti romani de la universitatile din Austro-Ungaria la Congresul studentesc de la Constanta. In drum spre Constanta, s-au oprit catva timp la Seghedin, unde erau inchisi memorandistii. Vom cita din cuvantul fierbinte, patriotic, al sau in fata celor prezenti la congres: "Iubiti frati liberi! Luand cuvantul in numele tinerimii romane din Ardeal, Banat si Ungaria propriu-zisa, dati-mi voie sa va marturisesc ca in inima noastra - si mai ales in sufletul acelora care acum au pasit pentru prima data pe pamantul sacru al Romaniei libere - se misca si se izbesc multe sentimente… Pentru noi, ardelenii, momentele in care putem purta liberi si netulburati la piept aceasta cocarda nationala, sunt cele mai placute si mai sublime din viata noastra, caci acasa la noi, chiar autoritatile publice, hranite din sudoarea noastra, cu obraznicie brusca ne-o smulg de la piept si ne-o necinstesc. Si pe noi aceasta ne doare mult, caci aceste culori nu sunt fixate in butoniera noastra numai prin un nasture, ci ele isi au radacini multe si adanc sadite chiar in inimile noastre, iar cei ce ni le smulg incearca sa ne lipseasca de intreaga noastra fiinta romaneasca… Libertatea noastra este in puscarii, in temnite in care zac si azi cei mai ilustri barbati ai neamului romanesc. Toate inchisorile care sunt acum in constructie, sunt numai pe seama noastra". Oratorul ardelean se adreseaza unui auditoriu intelectual tanar si se subliniaza faptul ca delegatia studenteasca de peste falnicii Munti Carpati are taria credintei in viitorul neamului: "… poporul nostru are azi, mai mult decat oricand, constiinta drepturilor si nationalitatii sale si este ferm decis a jertfi totul, chiar si viata, pentru idealul sau". Cuvinte rostite profetic: "Vom invinge sigur, pentru ca un popor cu constiinta nati