convorbire cu politologul Stelian TĂNASE

Puţini oameni îl consideră pe Gheorghiu-Dej şi epoca lui subiecte de dileme. Există un consens: anii guvernării lui au fost nişte ani malefici, persoana lui a fost malefică, dar i se pun la activ, în mai toate istoriile, modernizarea României în anii cît el a condus-o şi desprinderea politică de URSS. Stelian Tănase a scris mai multe cărţi despre fenomenul comunismului românesc. Ultima - Clienţii lu' Tanti Varvara. Istorii clandestine - a apărut zilele trecute la Editura Humanitas. Gheorghiu-Dej este unul din personajele sale. L-am întrebat pe autor cum vede perioada 1948-'65. Modernizarea în sens comunist nu este modernizare, ci desfiinţarea proprietăţii private, poliţie politică şi cenzură. Nu asta înţelegem prin modernizare. Decretele succesive de desfiinţare a proprietăţii private au întors societatea la feudalism, au produs contrariul modernizării, anulînd efortul a o sută de ani de istorie românească. Noi, în anii '90, remodernizăm România, se încearcă refacerea instituţională a felului cum exista ea în '38. Nu se poate spune că Gheorghiu-Dej a modernizat România. Dar se poate spune că a industrializat România? A construit o industrie de secol XIX, depăşită chiar în momentul inaugurării ei. Era o societate patrimonială, premodernă, autarhică. O dictatură sinistră care a dus, la fel ca în tot blocul sovietic, la zeci de milioane de morţi. Nu poate fi socotită o modernizare, oricum am privi-o. Ajungem la desovietizare. Emanciparea de Moscova a fost tot un pas reacţionar şi conservator. Nu pentru că ocupaţia sovietică ar fi adus vreun beneficiu, dar în anii '50-'60, cînd, sub conducerea lui Hruşciov, la Moscova începeau reforme, camarila politică din jurul lui Dej, grupul din închisori, nefiind capabil să se schimbe, a refuzat reformismul şi a preferat stalinismul. Cadrul stalinist, prin care a fost refuzat hruş