interviu cu Gabriela DRĂGAN, directorul Departamentului de Studii Europene, Institutul European din România
De foarte mult timp se discută despre costuri şi beneficii, dar nimeni nu a putut indica, pînă acum, nici un fel de cifre. Curiozitatea este maximă: cît ne costă integrarea? Aşa cum, pentru un părinte, este extrem de greu, dacă nu chiar imposibil, să spună cît îl costă creşterea şi educarea unui copil (şi asta pentru că procesul este unul foarte complicat, care înseamnă în acelaşi timp şi propria lui viaţă), dar va şti să-ţi spună cît îl costă meditaţiile sau o pereche de pantofi, nici eu nu pot veni acum cu o singură cifră globală, care să însumeze toate costurile integrării şi care să fie, totodată, corectă şi realistă. Şi asta pentru că o asemenea cifră ar trebui să includă atît costuri legate de adoptarea normelor şi politicilor comunitare (a acquis-ului) - asta însemnînd costuri pentru crearea noilor instituţii sau modificarea celor existente, formarea personalului necesar etc. - cît şi, pe de altă parte, de respectarea şi implementarea standardelor europene, incluzînd aici, în principal, standardele de mediu, de calitate, costuri legate de modernizarea infrastructurii de transport etc. În al treilea rînd, avem costurile generate de asumarea statutului de membru, respectiv ceea ce, după aderarea României, va reprezenta contribuţia noastră la bugetul UE. În fine, tot în categoria de costuri se includ şi cele legate de modernizarea economiei româneşti, respectiv costurile legate de modernizarea capacităţilor productive, creşterea competitivităţii produselor etc.
Efort bugetar propriu: 5,6 miliarde În ceea ce priveşte contribuţia României la bugetul UE, aceasta se poate determina foarte simplu, aplicînd un procent de 1,14% la PIB-ul României prognozat pentru perioada 2007-2009. Din calcule rezultă un efort bugetar propriu de circa 5,6 miliard
