Urmînd expoziţiilor Tonitza la Balcic, Imagini orfane, Corneliu Baba, Alexandru Ţipoia, Constantin Cerăceanu şi Paul Neagu, toate circumscrise, într-un fel sau altul, unui program de recuperare pe care şi l-a fixat de la bun început galeria Luchian 12, expoziţia Hans Mattis Teutsch îşi propune, atît prin ea însăşi, cît şi prin editarea unui catalog semnificativ, singurul de acest tip apărut pînă acum în literatura noastră de specialitate, să aducă în spaţiul public şi să pună în discuţia de specialitate ultimii douăzeci de ani din creaţia artistului. Mai exact, perioada 1940-1960, practic ignorată pînă acum de către opinia culturală şi deopotrivă de către istoriografia noastră de artă. După o pauză semnificativă, de aproximativ zece ani, timp în care se întoarce, pe jumătate ingenuu, pe jumătate savant, la studiul elementar al formelor

anatomice, Hans Mattis Teutsch revine în forţă, la începutul deceniului cinci, cu o iconografie surprinzătoare şi, aparent, nouă. Nudul, masculin ca structură somatică generală, dar asexuat în particular, de fapt un nud paradigmatic şi androgin, este reperul absolut al acestui moment. Surprins în atitudini impozante şi hieratice, încremenit într-un eroism inefabil şi non-discursiv, acest personaj pare a fi un elogiu patetic adus unei umanităţi mitice, stranii şi incoruptibile. Proiecţie mistică în felul său, Omul lui Mattis Teutsch din anii '50-'60 este un fel de placă turnantă în creaţia pictorului, un moment în care ideologia se transformă încă o dată în teologie. Pavel ŞUŞARĂ mergi pe mîna mea

Urmînd expoziţiilor Tonitza la Balcic, Imagini orfane, Corneliu Baba, Alexandru Ţipoia, Constantin Cerăceanu şi Paul Neagu, toate circumscrise, într-un fel sau altul, unui program de recuperare pe care şi l-a fixat de la bun început galeria Luchian 12, expoziţia Hans Mattis Teutsch îşi propune, atît prin ea însăşi, cît şi p