Am reuşit să încheiem negocierile în decembrie 2004, a fost un moment foarte important, dacă analizăm retrospectiv, observăm că au fost unele schimbări importante în timpul derulării procesului de aderare - admiterea noastră, ca şi a statelor care au aderat înaintea noastră, a fost judecată după anumite principii, acum sînt alte principii, care se vor aplica celor care ar urma să se integreze. Voi da numai un exemplu: un stat care începe acum negocierile nu va avea garanţii depline din partea UE că, la un moment dat, acea ţară va deveni membră. Este o diferenţă majoră, arată că procesul de deschidere a negocierilor devine din ce în ce mai greu. Observăm noi condiţii: sînt foarte, extrem de dure. Şi nu doar procedurile se schimbă, dar şi contextul. Contextul s-a schimbat dramatic şi nu neapărat în favoarea unui nou proces de extindere. Voinţa statelor membre pentru extindere a scăzut semnificativ, am observat în timpul negocierilor că dificultăţile procesului au crescut foarte mult în timpul procesului. Dar acum sîntem foarte aproape de momentul istoric al semnării Tratatului, îl vom semna luni şi vom fi confruntaţi cu două provocări majore: una dintre acestea este legată de pregătirile de aderare, aş dori să vă amintesc că România are şase clauze de salvgardare şi două dintre acestea sînt foarte dificile. Sînt domenii foarte, foarte importante - unul dintre acestea este concurenţa. Şi vorbim aici de schimbarea fundamentală a regulilor în economie, în special în ceea ce priveşte ajutorul de stat (inclusiv în industria metalurgică) şi, desigur, în Justiţie şi Afaceri Interne - o arie foarte importantă, care acoperă mai multe sectoare: reforma Justiţiei, lupta împotriva corupţiei, lupta împotriva crimei organizate. Aceasta este una

dintre provocări. Va fi în interesul nostru să fim pregătiţi la momentul aderării, pentru că, dacă vom fi pregătiţi, vom benefi