Declaratia Consiliului Uniunii Europene privind transparenta de care trebuie sa dea dovada oficialitatile fata de presa nu mai lasa loc nici unui echivoc. Fiindca textul se refera, in mod explicit, chiar la informatiile din zona terorismului.

Sub acoperirea ca este vorba de terorism, ceea ce trebuie sa ajunga la populatie prin intermediul presei nu trebuie ascuns si, cu atat mai putin, clasificat. Un asemenea punct de vedere este sustinut, pe drept cuvant, si atunci cand ne referim la criza ostaticilor din Irak.

Este adevarat ca, sub nici o forma, presa nu trebuie sa lanseze scenarii, pentru ca ele pot deveni periculoase, atunci cand viata unor oameni atarna de un fir de par si nici sa se faca portavocea scenariilor confectionate de fel de fel de strategi de ocazie, dar la fel de adevarat este ca, in numele protejarii unor actiuni care trebuie sa se desfasoare cu discretie - cum este negocierea si recupe

rarea unor ostatici - nici un reprezentant al vreunei institutii publice nu are dreptul sa ascunda unele informatii nepericuloase si, cu atat mai putin, sa le serveasca in mod discriminatoriu. Nu trebuie sa asteptam deznodamantul pentru a semnala o serie de greseli facute de catre responsabilul celulei de criza, care este presedintele Traian Basescu.

De la declansarea crizei ostaticilor, sub pretextul ca, fiind mostenitorii unui stat totalitar, irakienii au tendinta de a da statut oficial unor puncte de vedere exprimate in presa, Traian Basescu ne-a solicitat, in mod insistent, sa fim precauti atunci cand difuzam anumite informatii. Pentru a nu le face rau ostaticilor. Dar a fost o exagerare.

Este limpede ca celula de criza este stanjenita, in masura in care opinia publica pune prea multa presiune asupra ei. Si cu atat mai mult se intampla asa atunci cand celula de criza este surprinsa a fi in criza. Cum s-a