n 2003 am avut curiozitatea sa studiez celebrul Raport al comisiei senatoriale care a investigat evenimentele din '89. Un functionar zelos de la Senat mi-a spus atunci ca nu este public. Este secret, am intrebat? Nu, nu este, dar nici nu este public, a incercat el sa ma lamureasca.
Am apelat la instanta, considerind ca Legea accesului la informatiile de interes public ma indreptateste sa studiez un raport al Senatului care se referea la un moment din istoria noastra recenta. Pe culoarele tribunalului, avocatul Senatului imi spunea: "Dar tu chiar crezi ca ai sanse sa cistigi un proces cu Senatul Romaniei? Renunta, domnule...".
Pina la urma, m-au chemat la Senat si mi-au aratat documentele. Printre ele, telegrame din arhiva SIE, intocmite de Securitate la inceputul lui decembrie 1989, care faceau referiri la contextul politic international, dar si la ceea ce se intimpla la Timisoara. Dosarul era insa incomplet, iar documentele ramase - doar fotocopii.
Am aflat atunci ca au fost vindute, de-a lungul anilor, cele mai importante dintre acte. In calitate de cercetator la Institutul Roman de Istorie Recenta nu m-am putut abtine sa nu ma intreb cum se vor descurca viitorii cercetatori ai Institutului Revolutiei?
Legea privind infiintarea acestuia are doar 11 articole si aproape doua pagini. Despre obiectul de activitate se vorbeste doar in art. 2 si 3. Acolo se spune ca institutia trebuie sa faca o analiza stiintifica a momentului istoric, organizind culegerea, cercetarea si publicarea documentelor referitoare la evenimentele din decembrie 1989.
Institutul mai are obligatia sa puna bazele unui "muzeu national al Revolutiei". In conditiile in care documente nu prea exista, le sugerez sa studieze dosarul in care vor fi inculpati Ion Iliescu si Victor Stanculescu. Este voluminos si interesant, poate umple un intreg "muzeu na
