ABDICAREA In noiembrie 1947, vremurile erau tulburi. Tanarul Rege Mihai a fost invitat la nunta Principesei Elisabeta la Londra. Conducerea comunista nu se astepta sa se mai intoarca. de ANA-MARIA LUCA Daca nu semna, regele ar fi asistat la o "baie de sange" in randurile opozitiei Petru Groza, presedintele Consiliului de Ministri, chiar recomandase acceptarea invitatiei Coroanei britanice. "Conducerea comunista il invita in mod tacit sa ramana in strainatate", isi amintea Mircea Ioanitiu, coleg de scoala al regelui si secretarul sau pe durata celor sapte ani de domnie, in "Amintiri si reflectiuni". Dar Regele Mihai s-a intors. Si s-a intors si cu vestea logodnei sale cu Principesa Anna de Bourbon-Parma. La opt zile de la sosirea regelui la Bucuresti, la 29 decembrie 1947, Dimitrie Negel, maresalul Curtii Regale, este chemat la telefon de Petru Groza, care cere sa fie primit in audienta de rege si de Regina-mama Elena. "Ceva iesit din comun se petrecea peste drum de Palatul Regal din Calea Victoriei. La cladirea care pe atunci era Ministerul de Interne, limuzinele de fabricatie sovietica cu care circulau mai-marii comunisti se perindau cu o frecventa neobisnuit de mare", povesteste Ioanitiu. Telefoanele din birourile palatului nu mai functionau. "Cam in aceeasi vreme am observat oameni in uniforma ascunsi pe langa Muzeul Satului."

MOMENTUL DECISIV. Petru Groza a aparut in audienta insotit de Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al PCR. "Ultimatumul adus de cei doi trimisi urmarea reintoarcerea lor nevatamati, in mai putin de doua ore, cu semnatura regelui pe actul sau de abdicare." Daca nu semna, regele ar fi asistat la o "baie de sange" in randurile opozitiei, caci ei, Groza si Dej, nu mai erau in stare sa stapaneasca "indignarea poporului". Ioanitiu povesteste ca Groza a adaugat, in mod confidential, ca erau fortati de Moscova sa ia aceste mas