Guvernul Tariceanu, fost "Scumpiceanu", fost "Moliceanu", a devenit peste noapte, o data cu declaratia de avere, Guvernul "Bogatanu’". A fost un bun moment de publicitate pentru acest Guvern, care, de la inceputul crizei ostaticilor, a stat nemeritat in umbra lui Traian Basescu. Sigur, presedintele Romaniei, ca sef al celulei de criza, si-a asumat rezolvarea acestui caz dramatic pentru Romania, asa cum primul ministru Tariceanu si echipa sa si-au asumat rolul de a sta cat mai feriti de opinia publica. Iar forma lor de comunicare sa fie tacutul chitic. Probabil ca daca n-ar fi fost inundatiile din vestul tarii, Guvernul Tariceanu putea fi dat uitarii fara a se supara cineva si, mai ales, fara sa fie ingrijorat cineva. A fost de ajuns iesirea la rampa a premierului Calin Popescu Tariceanu, care, aflat in "vizita de lucru" in zona calamitata, deranjat probabil de mirosul orataniilor moarte de prin ograzile oamenilor, era cat pe-aci sa paruiasca o sinistrata usor nemultumita de conditiile de munca, viata si inundatii. Premierul, este posibil, nu bagam mana-n foc, a avut curajul acela nebun - caruia in limbaj de motocicleta i se spune tupeu - de la frumusica suma de 400.000 de euro care s-a adunat la averea sa de cand e sef la Palatul Victoria. Adica, de vreo patru luni. Poate ca suntem putin prea rautaciosi, dar nu putem fi altfel cand vedem cum a fost administrata aceasta criza a inundatiilor din vestul tarii. Uitati-va la Sulfina Barbu si o sa intelegeti mai bine. Domnia sa, o amatoare plutitoare pe apele Dambovitei coborand la vale, ne infatiseaza tabloul complet al unor diletanti carora, pe deasupra, li se mai si rupe de popor. Singurul om care mi se pare ca-si face treaba este prefectul de Timis - Ovidiu Draganescu. Acesta este in mijlocul evenimentelor si incearca atat cat poate sa nu-i scape situatia de sub control. Altfel, de la premierul Tariceanu, arog