La începutul anilor 90, Toma Cotoi stătea în chirie la socrii şi conducea o Volga. Acum are doi copii şi este proprietarul fabricii de elemente pentru mobilier "Coliradan" din Apalina. În anul 1992 şi-a deschis în Reghin un mic atelier de prelucrare a lemnului, apoi s-a extins la Băiţa. De la câţiva angajaţi, a ajuns acum să aibă în subordine aproape 200 de oameni. E fericit şi singura lui durere este aceea că oamenii acum sunt prea invidioşi…
Reporter: Cum aţi ajuns aici?
Toma Cotoi: Am început în 1992, cu un mic atelier de prelucrare a lemnului, după care am deschis încă un atelier, cu acelaşi profil, la Băiţa. În 1998 am cumpărat o fermă de aici, din Apalina. Am luat-o cu totul, inclusiv porci şi vaci. Am început investiţia şi modificările, iar animalele au fost sacrificate.
Am luat totul cam cu 480 milioane lei. În 2000 am închis celelalte două ateliere şi ne-am mutat aici. În 2001 am închiriat terenurile de la Asociaţia Agricolă, nişte spaţii distruse pe care le-am amenajat şi am construit o nouă clădire. În 2003 am început cu adevărat investiţia, dar abia anul acesta am finalizat parţial lucrările şi s-a început activitatea şi în acele spaţii.
Rep.: Ce anume produceţi acum?
T.C.: Facem elemente de mobilă, iar în halele noi producem tapiserie pentru mobilă.
Rep.: Care este ponderea exportului?
T.C.: Aproximativ 90% din ce producem merge afară.
Rep.: În ce ţări exportaţi?
T.C.: În special în Italia şi Franţa.
Rep.: Care este cifra de afaceri a fabricii Coliradan?
T.C.: Anul acesta, până acum, 140.000 Euro, dar anul trecut am atins 1,1 milioane euro.
Rep.: Cum v-a influenţat scăderea euro?
T.C.: A fost o adevărată lovitură. În trei luni, prin devalorizare, am pierdut 35.000 euro.
Rep.: Am auzit că dumneavoastră aveţi mulţi angajaţi persoane cu handicap…
T.C.: Da este ade
