Taranii romani despre mierea si fierea integrarii europene.
Semnarea Tratatului de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, eveniment istoric de o importanta capitala pentru destinul tarii, a trecut aproape neobservata, din pricina crizei ostaticilor din Irak si a decesului Sfantului Parinte Ioan Paul al Ii-lea. Poate niciodata in ultima suta de ani, luna aprilie nu a fost atat de plina de evenimente de natura sa schimbe Romania si intreaga lume. Cu toate ca opozantii nostri traditionali - nostalgicii imperiali austrieci, germani si unguri - au votat contra, declansand ostilitati antiromanesti de proportii in presa occidentala, numarul de voturi a fost coplesitor, in favoarea aderarii tandemului romano-bulgar. Impresia a fost ca, desi unii ne vor dupa usa, "cineva" ne vrea cu tot dinadinsul "in randul lumii". Asadar, intrand in linie dreapta pe calea ce ne-a fost deschisa, este pentru prima oara cand politica externa romaneasca opereaza cu certitudini si nu cu oscilatiile de tip oriental, specifice unei diplomatii aflate mereu in zodia Racului (un pas inainte, doi pasi inapoi). Aceasta situatie noua pentru politicienii romani are un corespondent si in viata reala a tarii, dar mai ales in viata taranilor nostri, expusi cu prioritate la chinurile integrarii. Aflata intr-un proces accelerat de pierdere a identitatii, taranimea va fi lovita in plin, atat de mierea, cat si de fierea revarsate din cerul cu stele al Bruxelles-ului. In consecinta, lucrul cel mai bun pe care-l au de facut guvernantii in aceasta clipa este procurarea unei cantitati cat mai mari de "anestezic", veghind ca interventia chirurgilor europeni asupra romanilor sa doara cat mai putin si, mai ales, sa nu fie mortala. In ceea ce-i priveste, agricultorii natiei au inceput sa-si dea seama ca nu mai e de glumit: dupa colectivizarea din anii 60 (sec. Xx), vine asupra lor europenizarea din anii 1
