Parintele Valeriu Voineag.
"Iisuse scump, imi stii durerea, ajuta-ma!"
La 93 de ani si-a transformat casa in loc de inchinare pentru zeci de napastuiti. Unguri, sasi si romani asteapta de la bunul parinte rugaciuni salvatoare, care sa le randuiasca vietile pe drumul cel bun
E vineri, ora cinci dupa-amiaza, si in camaruta sa modesta din Scheii Brasovului, parintele Voineag incepe sa slujeasca Taina Sfantului Maslu. In cui tine vesmantul preotesc si mai multe patrafire, brodate cu fir auriu si aramiu. Le pune, pe toate, dupa gat, le arunca poalele peste capetele plecate ale celor prezenti, ca pe niste raze, de jur imprejurul sau. Au venit oameni de pe toate stradutele Scheiului si de mai departe, credinciosi din oras si din jurul Brasovului, romani, sasi si unguri din secuime. Toti au auzit de harul parintelui Valeriu Voineag, "sfantul din Schei". Are 93 de ani, barba argintie pana-n piept, obraz trandafiriu, intins, ochi albastri, scaparatori si degete lungi, cu care impunge aerul apocaliptic, sau le rasfira in volute, ca oratorii din vechime. Iar vorba, ei bine, vorba e arma cea mai convingatoare a parintelui. Cu ea zugraveste dramatic Judecata de Apoi, cu ea se roaga pentru iertarea noastra, a pacatosilor, cu ea se minuneaza ca un copil de maretia si perfectiunea Creatiei Divine. Prefacut in legenda vie de poporul credincios din Scheii Brasovului, despre parintele Voineag s-a dus vestea in tot Ardealul. Si, mai ales, despre puterea rugaciunilor sale crescuta incontinuu, in mai bine de 70 de ani de slujire a lui Hristos. Fervoarea sa ortodoxa i-a tinut pe scheieni uniti in jurul Bisericii "Sf. Treime" - Pe Tocile, unde a slujit 56 de ani, si ii aduna si-acum - cand parintele nu mai poate sluji in fata altarului - in camaruta sa plina de fotografii si icoane. Nimeni nu se roaga ca bunul parinte Voineag. Nimeni nu stie ca el sa le poarte suf
