Italia a iesit din primul razboi mondial ravasita, desi fusese declarata victorioasa. Criza interna in care cazuse a netezit drumul ascensiunii gruparilor teroriste - fascistii - si discursurilor nationaliste. La campania politica a lui Mussolini au aderat multimile care au ridicat fascismul la rangul de politica de stat.
de PAULA MIHAILOV
"Camasile negre" MEREU PRIMUL. Asemeni oricarui dictator, lui Benito Mussolini i-a placut intotdeauna sa fie cel dintai conducator al Italiei. Si pentru aceasta onoare nu a precupetit nimic, nici macar sustinerea planurilor diabolice ale nazistilor Primul razboi mondial a fost punctul de plecare al marilor ideologii totalitare: bolsevismul, fascismul si nazismul. Distrugerile umane si materiale provocate de razboi i-au impins pe oameni sa imbratiseze ideile unor lideri autoritari.
ITALIA "VICTORIOASA". Italia, considerata una dintre puterile Europei, a intrat in razboi macinata de crizele politice si economice interne. Victoria cu care s-a incununat in final a fost de scurta durata, pierderile umane umbrind castigurile teritoriale, irosite si ele din cauza datoriilor acumulate. Solutia imprimarii de bani pentru restituirea datoriilor a aruncat tara intr-o inflatie galopanta, care a lovit in primul rand clasa mijlocie. Criza economica i-a impins pe muncitori sa se afilieze sindicatelor si sa recurga la diferite forme de protest, dintre care cel mai des practicate erau grevele.
SOCIALISTII LA PUTERE. Majoritatea sindicatelor se aflau sub controlul Partidului Socialist Italian (PSI), care detinea si cel mai puternic grup parlamentar. Modalitatea prin care socialistii si-au atras simpatizantii, inspirata de revolutia bolsevica, a fost sustinerea unei revolutii in tara, prin care urma sa fie instaurata "dictatura proletariatului".
O alta categorie afectata de ruinarea postbelica
