Luind-o pe urmele lui Stan si Bran, domnul profesor Dan Voiculescu s-a decis asta-iarna ca i-ar sta bine student la Oxford.
Ca dovada ca invatatura multa strica la cap, inainte de Pasti s-a visat martir, oferindu-si corpul in schimbul ziaristilor rapiti in Irak.
Miercuri, pe la patru si un sfert, indignat ca Basescu a refuzat sa-i ofere cheita celulei de criza, dom profesor s-a retras in laborator, unde, ajutat de metoda lui Pasteur, si-a virit cu anasina sleita iahnie umanista intr-o conserva, ca sa ne-o serveasca, fierbinte si cu foi de dafin, cu eticheta Partidului Conservator.
Dupa ce doftorul in economia subterana Dinel Staicu a reusit sa conserve pe malul Jiului, intr-un muzeu de pomina, izmenele tovarasului, alaturi de alte vestigii ale iepocii de aur, bag seama ca prof Voiculescu, avind la dispozitie exemplare vii din colectia vara-iarna a Comitetului Central al PCR, a bunghit ca n-ar fi ra
u sa-i conserve pe tov Durbaca de la Galati sau pe tov prim-secretar Anton Lungu de la Braila intr-o zeama mai nobila decit posirca umanista.
Afirma-te, Durbaca! Afirma-te, Antoane! Ca profetia eminesciana de „minare a gindacilor la adapatoare" s-a implinit!
Drept ii ca doctrina conservatoare i se potriveste domnului Voiculescu precum redingota englezeasca la tenisii chinezesti, caci in afara cultivarii elitelor naturale, palmasii conservatori nu admiteau in brazda lor buruienile de pripas, de genul imbogatitilor peste noapte sau al cistigatorilor unor concursuri de imprejura
ri. Aidoma jupinului Mischie, ce si-a adjudecat cavoul unui mare fruntas taranist in speranta c-o sa aiba bilet de-a-ntiia pe lumea cealalta, Dan Voiculescu intra cu buldozerul in osuarul conservatorismului romanesc doar de dragul de a schimba numele pravaliei.
Chiar daca incepind de miine la cofetaria Ana nu
