Serile trecute, "Genialii" de la Antena 1 ne-au aratat un actor intr-o forma de zile mari. "Nasc si la Dolhasca vedete!", ar fi exclamat, poate, cronicarul daca ar fi avut norocul sa-l cunoasca pe Serile trecute, "Genialii" de la Antena 1 ne-au aratat un actor intr-o forma de zile mari. "Nasc si la Dolhasca vedete!", ar fi exclamat, poate, cronicarul daca ar fi avut norocul sa-l cunoasca pe Alexandru Arsinel. Acest mare actor popular care joaca, zi si noapte, pe scena propriei sale vieti, aproape neobosit, desi numai el stie cat de obosit se simte uneori, isi poarta cu nonsalanta conditia de vedeta a Europei Unite, intr-o meserie in care nu se castiga bine decat daca se alearga mult. Sigur ca ne putem permite masini bune. Sigur ca n-avem probleme cu viteza legala. Sigur ca mai avem si-o casuta de odihna, in care nu apucam niciodata sa ne odihnim. Dar as vrea sa-l vad eu pe Arsinel din Franta sau din Germania jucand, uneori, 4-5 spectacole intr-o singura zi si in trei localitati diferite, cum i se cam intampla Arsinelului nostru. Sa nu-mi spuneti de filmul lui Chaplin! Sa nu-mi amintiti de "Goana dupa aur"! Pentru ca postelnicii nostri nu-si platesc artistii cu aur, ci cu hartii! Si, pe urma, o vedeta cu sufletul lui Arsinel nu stie sa refuze. El nu vrea sa nedreptateasca pe nimeni, astfel incat ii impaca pe toti. Si impresarii trebuie sa manance o paine, si publicul trebuie sa-si vada artistii in carne si oase (chiar daca, in cazul nostru, oasele se vad mai putin...). Aceasta vedeta, care a depasit de mult riscul meteoric si s-a facut o stea in toata legea, are bossa de vedeta. El pare o forta a naturii, are o siguranta si un aplomb aproape fara masura, el trage cu ghiulelele verbului sau in sala, iar publicul explodeaza de ras. Cineva l-a comparat odata cu un tunar, dar comparatia nu mi se pare riguros exacta, intrucat tunarii mai trag si pe alaturi. Arsinel, nu. Si