de SIMONA CHIRIAC FAST FOOD Cand e vorba de napolitane, imaginatia o ia uneori razna. Exista napolitane umplute cu crema de alune, ciocolata, vanilie, capsuni, lamaie, caramel, nuci, glazurate cu ciocolata alba sau neagra, in forma de dreptunghi, de patrat, de con (pana una alta, si cornetul de la inghetata este in cele din urma tot o napolitana) sau spirala.
De la sfarsitul Evului Mediu si pana in Renastere, napolitanele erau servite ca desert spre finalul mesei. Doar cei instariti isi permiteau un astfel de capriciu. Mai tarziu, napolitanele vor capata o forma conica si vor fi umplute cu crema de ciocolata sau de fructe. Existau si napolitane glazurate cu ciocolata. Problema era ca aceasta ciocolata era produsa exclusiv din boabe macinate de cacao si se topea foarte repede, murdarind degetele invitatilor.
Una dintre retetele "excelente si aprobate", aparuta in Anglia secolului al XVII-lea, este cea de napolitane in forma conica. Aceasta suna cam asa: "Ia apa de trandafiri sau orice alta apa si albusul de la doua oua si bate-le bine. Apoi adauga totul peste faina si fa un aluat mai gros. Adauga sare si pune atat de mult zahar cat consideri ca trebuie sa fie de dulce. Ruleaza aluatul in jurul fierului fierbinte". Se referea desigur la o forma speciala pentru napolitane.
O alta reteta este cea de napolitane olandeze, aparuta tot in Anglia, de aceasta data in secolul al XVIII-lea, intr-o colectie de 300 de retete. "Se iau 4 oua si se bat foarte bine. Apoi se ia o lingura plina cu zahar fin, una cu nucsoara, frisca, 450 gr de faina, 450 gr de unt topit, 3 linguri pline cu apa de trandafiri sau orice alta apa si doua linguri pline cu drojdie. Se amesteca bine toate ingredientele si apoi se coc napolitanele in forme speciale, deasupra focului. Pentru crema se foloseste praf de scortisoara, putin vin sec si unt topit. Se indulceste dupa gust."
