In tranzitie s-a intrat cu un excedent masiv al cererii fata de oferta pe piata. Mai simplu spus: un surplus de bani pe piata, inimaginabil de mare intr-o economie normala.
In conditiile in care, in vremea comunismului, atat supapa somajului, cat si supapa preturilor erau inchise administrativ, ineficienta economiei nu avea pe unde sa iasa la suprafata si se acumula exploxiv in interiorul sistemului inchis, avand ca principale forme de manifestare penuriile de produse si flagranta neacoperire in produse si servicii a cererii in expresie monetara.
Cand a preluat guvernarea, echipa Iliescu – Roman, in loc sa deschida supapele pentru a pune piata in echilibru, a dus o politica ruinatoare de mentinere a cererii peste oferta interna, prin liberalizari partiale si in trepte ale preturilor si prin incredibile conversiuni directe in salarii ale fostelor alocatii pentru investitii.
Acest excedent artificial al cererii fata de oferta pe piata a constituit insa sursa "prosperitatii" imbogatitilor postdecembristi. De aici au supt sistematic, fara griji si fara probleme si fara sa trebuiasca a se implica in activitati de productie si servicii, fiind de ajuns comertul.
Veriga de baza intre excedentul de bani de pe piata si "prosperitatea" imbogatitilor postdecembristi a fost insa importul. Slabiciunea productiei interne indeosebi in domeniul produselor de consum, combinata cu cererea monetara excedentara artificial intretinuta, a facut ca aproape toti imbogatitii postcomunisti sa fie importatori.
In ciuda consecintelor negative evidente, s-a persistat ani la rand in politica cererii monetare excedentare, indeosebi prin mentinerea artificiala in chinga a cursului leului, care, ieftinind in unele privinte nepermis de mult importurile, a facut astfel cadouri inadmisibile importatorilor pe seama economiei nationale.
@N_
