de VERONICA GUZUN BARUL CASEI Intotdeauna impresioneaza verdele crud al frunzelor proaspete. Nu dureaza insa mai mult de o saptamana si verdele se maturizeaza, se vulgarizeaza aproape, si va ramane asa pana tristetea toamnei il va matura de pe crengi. Viata acestei culori este atat de scurta, incat nici nu iti dai seama cand a imbatranit. Si doar uscand frunzele "din fasa" s-ar putea sa pastrezi din culoare macar, daca nu din viata. Acest verde al "copilariei" este culoarea ceaiului in primele lui zile de viata pe pomul-gazda. Culoare pe care frunzele de ceai o imprumuta cu drag cestii cu apa fiarta. Chinezii au fost primii care au putut aprecia calitatile acestor frunze.
De la chinezi, ceremonialul a ajuns in Japonia. Monahii budisti intorsi din China au adus de acolo obiceiul de a consuma ceai verde care, asa cum se considera atunci, era un lichid care purifica trupul si sufletul.
PANACEU. In Europa, ceaiul verde a devenit la moda in secolul al XIV-lea. La inceput, frunzele de ceai, culese verzi, erau prajite. Apoi s-a recurs la uscarea lor la soare.
Miracolele pe care le face ceaiul verde au fost demonstrate stiintific. El previne cancerul, scade colesterolul din sange, are functie antibacteriana, previne toxiinfectia alimentara si dizolva grasimile. Toate aceste beneficii erau descrise inca in antichitate in cartile chinezesti.
CEAI VERDE RECE Ingrediente: 6 pliculete de ceai verde, 6 pahare cu apa rece, doua piersici curatate si feliate.
Preparare: Se asaza piersicile curatate si feliate intr-o cratita. Peste ele se toarna apa rece si se pun la fiert. Cele sase pliculete de ceai verde se pun intr-un ceainic si deasupra se toarna compotul din piersici fierbinte. Se acopera sase minute. Apoi se adauga zahar, miere sau zaharina dupa gust. Ceaiul obtinut se raceste la frigider. Cand serviti, puneti in ceasca o fel
