Targu Carbunesti, oras fara apa, dar cu templu masonic. Fara afaceri, fara viitor. Doar Marele Duce al Luxemburgului a investit bani, amenajand un centru pentru ajutorarea persoanelor cu handicap. Singurele fonduri PHARE sunt inutile: din banii europeni s-a construit o centrala termica moderna, dar nici un locuitor nu s-a bransat la sursa de caldura.
Asa se face ca s-au dus pe Apa Sambetei 165.000 de euro.
Reteaua de apa din Targul Carbunesti este veche de aproape 40 de ani, iar puturile nu au fost niciodata curatate. Primaria spera sa obtina finantare europeana pentru reabilitarea retelei si a surselor de apa. Poate asa vor cunoaste si localnicii gustul limpede al aderarii. Ca de votca ieftina cu origini pretins rusesti s-o fi saturat lumea.
Targul Carbunesti a fost fondat acum 410 ani, iar dupa ’90 traieste drama micilor orase sub tavalugul vremii. Oamenii se inghesuie iarna intr-o singura camera a apartamentului pentru a nu le mai incalzi pe celelalte sau se duc la parintii din satele dimprejur, caci nu pot suporta cheltuielile de intretinere. Hornurile unor sobe improvizate ies de-a dreptul prin ferestre.
Oameni plansi ajung in primarie din disperarea ca nu-si mai pot tine copiii in facultati.
Noi am ajuns in targul gorjean intr-o zi insorita. Putinele pete de iarba din oras straluceau in razele soarelui, iar gropile din asfalt pareau sa fie mici sicane pentru vizitatori. Tristetea se citea in ochii oamenilor si a copiilor de pe marginea drumului.
Inainte de ’89 orasul se umplea dimineata de oameni care veneau la munca. Veneau cu trenul chiar si navetistii din Targu Jiu. Munceau aproape 5.000 de oameni la schela de extractie, la uzina de utilaj minier sau chiar in galerii, cu pichamarul si vagonetii.
Anii au trecut si acum cei care vor sa munceasca iau calea strainataturilor, mai al
