La Moscova s-au organizat mari festivitati in legatura cu cei 60 de ani scursi de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial. Occidentul a fost mai sceptic, mai rezervat, desi nu a uitat ce s-a intimplat atunci. Mediile sint si acolo pline de evocari, se programeaza filme documentare, se organizeaza dezbateri, presa scrisa acorda multe pagini, arhivele sint scotocite. Sintem intr-un ceas al memoriei. In România, daca ne-ar lasa apele, probabil, si nu s-ar napusti peste casele oamenilor, poate ne-am aminti si noi mai multe. Totusi... Ca de obicei, Moscova politizeaza momentul. Presedintele Putin a dorit o sarbatoare de proportii pentru a reaminti rusilor „maretia URSS“, a Armatei Rosii, „marea victorie de la 9 mai 1945“, dupa ani de razboi devastator. Cind Rusia pierde din influenta, cind trecutul grandios s-a dus, cind Imperiul care a fost URSS a disparut, un asemenea remember are un rol politic. I-as spune, intii de toate, propagandistic. Kremlinul vrea sa „ciupeasca“ din gloria de altadata. Pe plan intern, Putin incearca sa isi imbunatateasca relatiile cu armata. Da o satisfactie maresalilor, cam in lipsa de debusee in ultimii ani, dupa ce in august 1991 au pierdut partida, cind tentativa de puci a esuat. Si populatia are nevoie de un drog. Batrinii, mai ales, isi amintesc gloria de altadata, cind steagul rosu era infipt pina in inima Europei... Cind garnizoanele armatei rosii le gaseai la Berlin, Praga, Budapesta, Varsovia, Bucuresti. Constiinta imperiala a Rusiei nu dispare asa usor, pe parcursul unei singure generatii. Si alti locatari de imperii au suferit asemenea „dezamagiri“ si nefericiri. Britanicii, austriecii, portughezii, belgienii, francezii au acceptat cu greu si trecind prin crize politice majore faptul ca nu mai sint imperii. Intoarcerea la constiinta ca esti o tara ca oricare, pierderea puterii si a influentei, pierderea bogatiilor si resurselo