de MONICA STEFANIA VELICU OCHIUL SOACREI Simt ca iar o sa-mi ies din fire. Oricat de impaciuitoare am fost eu in ultimul timp, cand vad atata indolenta nu pot sa raman insensibila. Fii-miu radea, saracul, cand mi-a spus, dar mie zau daca-mi vine sa rad vreun pic. El nu mai stie ce e normal si ce nu e, a uitat cum era la mama acasa de cand s-a insurat si de-aia i se pare amuzant ce face nevasta-sa.
LA MASA. Ieri au venit la mine la masa, am mancat niste pui la ceaun cu mamaliguta si mujdei, ca mereu le fac ceva bun cand vin la mine, am baut cate un paharut de vin si, din vorba-n vorba, ce-mi spune fiu-meu. "Stii, mama, zice, nu mai am nici o pereche de ciorapi, i-am pierdut pe toti." "Aoleu, mama, zic si eu, daâ cum sa-i pierzi, ca doar nu te descalti pe-acolo pe unde te duci, ca asa te-am invatat." "A, nu, dar dispare cate unul de fiecare data cand ii spala nevasta-mea. Nu stiu cum se face ca in masina de spalat intra doi, dar iese unul."
SECRETUL. Si uite asa am aflat eu despre masina de spalat a nora-mii, o adevarat cutie magica. S-o hrani cu sosetele baiatului, mai stii? Spuneti, oameni buni, ati mai auzit vreodata asa ceva? Pai m-astept ca in curand masina aia minune a lor sa inceapa sa inghita si bluze, prosoape de bucatarie si Dumnezeu mai stie ce. Nora-mea, in loc sa se rusineze, ca eu in locul ei as fi intrat in pamant, radea in hohote. Mai ales cand fii-miu a spus ca pe tricourile lui (pe care nora-mea le poarta si ea cand are chef) se poate citi tot ce a mancat ea in ultimele luni. Pai pe mine cat m-a batut mama la cap inainte sa ma marit, sa am grija cum spal si cum intind rufele pe sarma. Exista o ordine, nu asa, alandala. Cu asta n-am reusit s-o obisnuiesc, ba inca mi-a spus amuzata ca rufele tot se usuca, indiferent in ce ordine le intinzi, dar chiar sa piarda sosetele baiatului! Degeaba spun tinerii astia ca au gust estetic, ha
