Fata de negocierile dintre Romania si Fondul Monetar International, autoritatile au o atitudine care se aseamana cu cea abordata in criza ostaticilor din Irak. Dinspre celula de criza de la Ministerul Finantelor nu au mai aparut noi informatii de natura sa lamureasca misterul bugetului de stat.
In ciuda declaratiilor belicoase ale premierului Tariceanu din primele zile de mandat, guvernul nu se-ndura sa taie cordonul ombilical care leaga politica economica a Romaniei de organismul financiar international. Curajul de care a dat dovada promovind cota unica de impozitare, fara sa se consulte cu FMI, s-a transformat intr-o goana nebuna dupa venituri bugetare.
Mai precis, dupa cele 22.000 de miliarde de lei, bani care trebuie strinsi pentru ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile statului sa fie echivalenta cu fix 0,7% din PIB, atit cit cere Fondul. Practic, toate masurile luate dupa decizia de a revolutiona sistemul fiscal au fost subordonate cerintei FMI.
Desi, la vedere, Guvernul, prin actualul primar Videanu, a mai avut zvicniri de demnitate, cind a declarat ca „prioritatea zero este integrarea in Uniunea Europeana, iar ajustarea structurala ceruta de Fond ne duce la indepartarea de UE". Unii spun ca va fi „singe" la rectificarea bugetara aminata din luna in luna.
Personal, sint convins ca si anularea tuturor contractelor incheiate de fostul Executiv cu Bechtel, Vinci, Strabag si EADS pentru modernizarea infrastructurii si securizarea frontierelor are la origine mai degraba ratiuni bugetare si mai putin spirit justitiar.
Consecinta eforturilor de a intocmi un buget pe placul expertilor de la Washington este ca toate institutiile statului roman au lucrat si lucreaza, inca, dupa planul de venituri si cheltuieli intocmit de fostul guvern.
Aceleasi eforturi s-au concretizat in modificarea repeta
