de CRISTINA ANDREEA CATANA REPORTER IN TIGAIE La aproape 500 de kilometri departare de zgomotul si agitatia Capitalei se afla un taram fantastic. Sa te trezesti dimineata si pe geam sa vezi padurea in toata maretia ei, este un lucru extraordinar. Oricat de multa treaba ai avea, uriasii aceia verzi nu pot decat sa iti spuna sa n-ai nici o grija, ca ei vor veghea ca tu sa nu ai nici o problema. Sa fii acolo si in amiaza mare sa iesi la plimbare si, la nici 5 minute, sa se afle un paraias care sa iti gadile urechile cu susurul lui. Nu mai ai nevoie de televizor, radio, calculator. Dar dupa atata mers, cu siguranta stomacul isi va cere si el multumirea. Si aceasta nu va intarzia sa apara. De mine s-a ocupat tanti Lina, o gospodina din Bucovina, care parca mi-a ghicit gusturile. Cum eram pe taram "strain" am lasat-o pe dumneaei sa imi ofere ce crede de cuviinta. Sa le luam pe rand. Ciorba radauteana este un fel de ciorba de burta. Ca aspect. Dar gustul contrazice orice asteptari. Se afla undeva la granita dintre brutal — aroma oaselor folosite pentru a face ciorba, si suav — bucatele de piept de pui, unite de mangaierea blanda a smantanei. Nici nu este greu sa faci ciorba, iti trebuie doar ceva timp. "Ce sa fie greu? Faci o ciorba de oase groasa, cand e gata o dregi cu smantana si apoi pui bucati de piept de pui fierte. Asta e ciorba radauteana." Ghiceam din tonul gospodinei ca e ceva mai mult, dar secretul ei a ramas acolo printre brazi. Apoi, papanasii. Tot un amestec de arome si de gusturi, la fel cum sunt toate bucatele in Bucovina. Aici, la tanti Lina, sunt ceva deosebit, pentru ca de fiecare data face vreo 20 de portii, pentru ca toti cei care ii calca pragul casei sa se poata infrupta din ei. Si sunt o multime de nepoti, mai mici sau mai mari, care de fiecare data se intorc la casa dintre brazi sa mai guste o portie de papanasi.

Si nu se poate c