Catalin Mihuleac
Viata de pieton se face tot mai vitrega in Romania. Stim foarte bine ce cantitate de risc e cuprinsa intr-o banala traversare de strada prin locul marcat, numit zebra. Inainte de a pasi pe trecerea special amenajata pentru el, pietonul trebuie sa se roage fierbinte la Dumnezeu sau, daca e cazul, la Allah. Iar apoi e musai sa calce dungile zebrei cat mai repede si cu atentia in patru, fiind aproape luat la tinta de catre soferi.
Unde se grabesc toti acesti virtuali ucigasi? Nici ei nu stiu sa raspunda. E un paradox aici: intr-o tara atat de inceata, unde schimbarea unei mentalitati depasite dureaza cu zecile de ani, viteza legala e considerata o insulta la adresa soferilor.
Nici trotuarul nu mai este sigur pentru pieton: biciclisti cu frunti minuscule se strecoara in slalom printre trecatori, pusti si pustoaice cu imbecilitatea pe role transforma asfaltul in partie. Atat de iuti si imprevizibili ni se infatiseaza, incat e o realizare sa scapi necotonogit.
A treia mizerie a ocupatiei de pieton e o productie chiar a unora dintre pietonii insisi. Fiindca putini se abtin sa scuipe public, putini recurg la batista ori la alte solutii civilizate. Cei mai multi o fac fatis, transformand trotuarul intr-o mlastina salivara, bogata in fauna microscopica.
Ti-e si scarba sa calci, iar eu pun pariu ca unele varietati de ulcer aici isi au sorgintea.
Mi-ar placea ca biciclistii si rolistii sa nimereasca, din cand in cand, in mijlocul acestor meduze alunecoase. Sa nimereasca, sa derapeze si sa-si franga, daca nu e cu suparare, de la un picior in sus.
Catalin Mihuleac
Viata de pieton se face tot mai vitrega in Romania. Stim foarte bine ce cantitate de risc e cuprinsa intr-o banala traversare de strada prin locul marcat, numit zebra. Inainte de a pasi pe trecerea special amenajata pentru el, pietonul
