La o margine uitata de Bucuresti, imbratisata de pustiu si buruieni, asteapta cuminte neantul, ruinata si parasita de toti, o veche si mandra biserica, ctitorie a domnului fanariot Nicolae Mavrogheni. La o margine uitata de Bucuresti, imbratisata de pustiu si buruieni, asteapta cuminte neantul, ruinata si parasita de toti, o veche si mandra biserica, ctitorie a domnului fanariot Nicolae Mavrogheni. Manastirea Chiajna putea fi unul dintre cele mai importante lacasuri de cult ale vremii construite in Muntenia, loc de pelerinaj sau obiectiv turistic comparabil cu Sucevita. insa soarta ei, din pacate, a fost alta.

Ciorile si-au facut cuib in pronaos

Situata in cartierul Giulesti-Sarbi, in apropierea caii ferate Bucuresti-Craiova, fosta manastire a cazut in genunchi si trage sa moara. Ca un om. Zidurile ei, peste care au cazut ploi si ninsori, parca gem in fiecare zi. Ca sa ajungi la ea, trebuie sa strabati un maidan puturos si sa calci pe capete de cai morti, caramizi, sticle sparte, pemparsi, oale sau cutii de conserve. Dintr-un maldar de gunoi, priveste cerul, cu ochi sticlosi si mirati, un pui de pechinez, teapan acum, dar cu zgarda rosie la gat. De fiecare data cand trece trenul, la nici 40 de metri distanta de locul unde este construita manastirea, peretii ei se crapa. La cutremurul din 1977 turla s-a prabusit, iar oamenii, gospodari de felul lor, au luat caramizile. Erau bune pentru a-si pava curtile. Acum cade cerul in pantecele manastirii si in pronaos zboara ciorile. in locul unde altadata zambea icoana Sfantului Petru, un amorez a scrijelit cu ciobul: "Elena+Gore=Iubire". Din loc in loc, urme de cenusa, balegar, coceni si oase.

Arhitectii cred ca manastirea ar putea fi restaurata

Constructia manastirii Chiajna, lacas de mari dimensiuni, a inceput in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782). Avea 43 de metri lungime si