Andrei Codrescu (pe numele său adevărat Perlmutter) a debutat în 1963, în revista "Steaua", cu pseudonimul Andrei Steiu. Doi ani mai târziu avea gata o plachetă pe care însă nu apucă să o publice întrucât părăseşte România împreună cu mama sa. A petrecut o perioadă în Italia, apoi la Paris, înainte de a se stabili definitiv în Statele Unite, unde a făcut o strălucită carieră de scriitor de limbă engleză şi jurnalist de radio, distins cu câteva premii importante. Pe scurt, aşa arată biografia acestui scriitor pe care, până acum, românii l-au cunoscut oarecum pe fugă şi numai din traduceri. Instrumentul negru este, practic, debutul în limba română al lui Andrei Codrescu, la 40 de ani de la scrierea textelor.

Acest volum, cu poeme scrise o parte în ţară altele imediat după plecare, unele dintre ele publicate în periodice româneşti din exil, era plănuit să apară în Honolulu la editura lui Ştefan Baciu. Cartea n-a mai apărut, dar volumul de acum păstrează prefaţa de atunci. Volumul e structurat în cinci secţiuni marcând perioada şi spaţiul în care au fost scrise, din Sibiul lui 1965 la San Francisco al anilor 1968. Cu toate acestea, amărăciunea şi deopotrivă seninătatea libertăţii exilului se amestecă indistinct cu nostalgia şi imaginea încă puternică a frustrărilor şi fricii de acasă. Sentimente foarte amestecate se suprapun, interacţionează şi se influenţează reciproc la nivelul sugestiei şi al expresiei. Frenetic, declamativ, cu vitalitatea specifică juneţii dar cu maturitatea experienţei dure de acasă, ghicită în retorică şi în reflecţia poetică, poetul e captiv între aceste două stări, neaparţinând nici uneia pe deplin. O ipostază inedită, cu atât mai dramatică pentru el, dar cu atât mai expresivă pentru poezia lui. De aici şi tensiunea sporită şi frumuseţea stranie a multora dintre versurile neoavangardiste cu irizări expresioniste ale lui Andrei S