Un cititor al României literare făcea de curând un reproş nu lipsit de îndreptăţire: slaba reacţie a societăţii civile şi a presei româneşti la fenomenele de vulgarizare masivă, cu frecvente devieri în zona rasismului şi xenofobiei. Reproşul venea pe fondul unor note scrise de mine despre felul abuziv în care diverse grupuri de presiune încearcă să "implementeze" în România ideologia "corectitudinii politice". Rămân la părerea că ne găsim în faţa unor precedente periculoase, ivite din adoptarea unor formule care şi-au arătat şi în Occident nu doar limitele, ci şi reversul profund negativ. Atunci când noile precepte ale colectivismului sunt aplicate dezbaterii intelectuale, ele sunt de-a dreptul funeste, acţionând ca mijloace de presiune ale unor grupuri bine organizate şi perfect orientate pentru a-şi impune agenda proprie.

Stratagema de a considera "corectitudinea politică" un fel de "cod al bunelor maniere" e doar un iezuitism pe care mulţi adepţi de ultimă oră ai acestui flagel ce atacă democraţia în punctele sale ultrasensibile îl invocă. "Cum poţi să negi importanţa corectitudinii politice într-o ţară ca România?", mă atenţiona unul dintre campionii acestei ideologii. "Tu nu vezi câte abuzuri, câte nedreptăţi, ce comportament discriminatoriu întâlneşti la tot pasul? Nu eşti conştient de primitivismul societăţii româneşti, de tarele feudale care au modelat psihicul fiecăruia dintre noi?" În litera lor, astfel de fraze pot fi adevărate. Numai că nu despre ele e vorba. Pentru astfel de atitudini există justiţia, singura care poate înlătura efectele unui comportament nociv. Nu putem îndrepta efectele civilizaţiei de tip Ceauşescu prin metodele folosite de Ceauşescu pentru a crea "omul nou"!

Din păcate, prin ideologia corectitudinii politice se urmăreşte impunerea unui nou colectivism, a dominaţiei unei caste de "aleşi" asupra întregii societ