"Ti-am promis ultima data pe chat o poza cu mine dezbracata… m-am gandit mult la asta si cred ca, pana la urma, cel mai bine e sa-ti trimit o poza. Sper sa-ti placa. Daca nu o sa-mi scrii dupa mesajul asta, o sa te inteleg… Roxana, 11.05.2005."
Am reprodus un mesaj pe care-l primesc de cateva ori pe zi pe adresa mea de e-mail, bineinteles, cu data actualizata. Ce-i drept, am avut o prietena Roxana, care mi-a promis acum vreo 20 de ani ca-mi trimite o poza de la mare, dar, dupa cum stiti, nu ma cheama Ionel.
Pana la urma, nici asta n-ar conta, daca poza ar fi facuta pe plaja de nudisti de la Costinesti, cu conditia sa fie Roxana pe care o stiu, cea pe care am cunoscut-o in trecerea mea de la copilarie la adolescenta.
Colegii mei mult mai priceputi la tehnologia informatiei, mesaje, virusuri si alte chat-uri imi spun ca nu cumva sa deschid e-mail-ul cu pricina lui Ionel si mai ales a Roxanei, ca imi va fi distrus calculatorul. Cica ar fi un virus devastator, care mi-ar sterge toata memoria computerului.
Eu tind sa le dau dreptate, ei sunt profesionistii, iar eu, amatorul! Dar daca, totusi, e vorba de Roxana pe care o stiu eu? Nu vi s-ar parea normal ca dupa 20 de ani sa am curajul sa ma intorc in timp si sa vad ceea ce n-am putut vedea atunci? Sa ma las rascolit de amintirea si, mai ales, de imaginea ei de la mare? In definitiv, cum ar putea arata o poza de la mare de la inceputul anilor ’80? Si
poate ca, dimpotriva, dupa mesajul asta am sa-i scriu, iar nu asa cum crede ea, ca am s-o uit! Ce ma fac, insa, ca in afara de "poza de la mare" mai primesc alte cateva mesaje zi de zi, cum ar fi: "De ce mor repede curiosii"; "Sex in camin"; "Faza cu camila". Sigur, toate suna incitant, dar nici unul nu e la fel de incitant ca acela cu poza Roxanei de la mare.
Si mai cred ca, in functie de evenimente, ar pu
