„Romania este o imensa piata de desfacere". Iata primul si cel mai important argument al tuturor cand vine vorba de a atrage investitori straini. Este, oare, adevarat acest argument, din moment ce investitiile pe cap de locuitor ne plaseaza pe ultimele locuri in Europa? De fapt, afirmatia este adevarata, dar incompleta.
Dimensiunea pietei este putin relevanta, in sine: Uganda, cu 25 de milioane de locuitori, sau Ghana, cu o populatie sensibil egala cu a Romaniei, sunt si ele la fel de atractive. Importante sunt nivelul de dezvoltare, veniturile populatiei sau puterea de cumparare.
Orice investitor normal, mai ales in industria bunurilor de larg consum, are nevoie de consumatori care sa-si poata permite sa cumpere ceea ce el produce. Pentru moment, aceasta piata foarte mare are ascunde, de fapt, o realitate putin interesanta din punctul de vedere al investitorului. Din populatia in varsta de peste 15 ani a Romaniei, 44% este concentrata in mediul rural.
In orase, rata somajului este, de fapt, de 10%, iar populatia inactiva – acea categorie care nu lucreaza, desi este apta de munca – a crescut cu jumatate de milion de persoane in ultimii opt ani.
Mai mult de un sfert dintre tinerii intre 15 si 24 de ani, o categorie interesanta pentru multi investitori, sunt someri, ceea ce inseamna ca nu isi permit sa consume mai nimic, deci sunt total neatractivi ca potentiali clienti. La sate, desi nivelul venitului este aproximativ egal cu cel de la orase, jumatate reprezinta, de fapt, venituri in natura.
Cu alte cuvinte, acesti oameni nu au decat putin peste sase milioane venituri in bani pe o gospodarie, iar produsele agroalimentare consumate provin din resursele proprii. Asadar, este destul de greu de spus ca locuitorii din mediul rural reprezinta, intr-adevar, o piata de desfacere pentru cineva. Exista un mare potentia
