In magazia de unde au scos cizmele de cauciuc pe care Tariceanu sa le incalte la vizita prin Banatul inundat, trebuie sa se afle pe vreun perete un afis lipit acolo de pompier. Din desen se intelege limpede, dupa sagetile rosii, cine ce trebuie sa faca „in caz de urgenta", cine pe ce scara se salveaza, cum sint evacuate „bunurile" si „persoanele".
Exista, adica, un plan pe care niste insi trebuie sa-l respecte in caz de Doamne-fereste, asa incit pagubele sa fie cit mai mici. Nu-l respecta, plateste intr-un chip sau altul. Astfel ar trebui sa stea lucrurile si cind vine vorba de un intreg judet: incendii devastatoare, inundatii, cutremure, alunecari de teren se petrec oriunde-n lume.
Autoritatile sint insa pregatite, daca nu sa faca fata situatiei, macar sa reduca la minimum efectele calamitatilor.
Ceea ce se petrece insa de o luna in Romania – de la inundatiile din Banat si pina la cele din Dimbovita sau Buzau – intrece orice inchipuire in materie de stingacii si indolenta. Apele se retrag si lasa in urma o calamitate mai mare decit inundatia in sine.
De la lucrarile de proiectare a digurilor, pe care a pus mina, fara licitatie, nevasta fostului ministru al Mediului, si pina la lipsa de reactie si controversele privind pompele cu care ungurii au sarit in ajutorul judetului Timis, un intreg lant de iresponsabilitati si dezorganizare a pregatit terenul pe care apele revarsate din albii sa-si faca de cap.
Acestea au si fost motivele pentru care „Cotidianul" a refuzat sa plinga pe umarul sinistratilor si a trecut la inventarierea acestor erori, in speranta ca vom putea ajunge la nu-mele celor care ar trebui, la un moment dat, sa plateasca.
In primul rind, mii de miliarde au fost topite in lucrari inhatate dupa stilul in care PSD a haiducit, vreme de patru ani, prin lucrarile publice. Au fost proiectat