Andrei Plesu abandoneaza functia publica de consilier prezidential si revine in lumea culturala. Liniste nu a avut si nu are nicaieri. La Cotroceni, un ritm infernal, cu un presedinte nelinistit. In lumea culturala, sabiile se ascut in continuare, polemicile si contestarile se intetesc. Andrei Plesu a acordat un interviu arzator revistei Observator cultural, de o sinceritate brutala si curajoasa.
V-ati despartit de cititorii din Dilema veche, in primul numar din ianuarie 2005, rugindu-i sa va tina pumnii. Textul lasa impresia ca va angajati intr-un proiect de durata. Ati vrut sa fie de durata, v-ati dorit sa petreceti cit mai mult timp la Cotroceni?
N-am acceptat aceasta functie in ideea ca o voi parasi rapid. Mi-am asumat-o, fara prea multe calcule prealabile, si mi-am spus ca voi sta cita vreme voi fi util. Nu-mi imaginam, totusi, ca voi ramine un mandat intreg, ca voi iesi la pensie de la Cotroceni. Imi spuneam ca voi ramine un an-doi, cam pina la 1 ianuarie 2007. Din pacate, n-a fost cum mi-am facut eu socoteala. Am stat doar patru luni la Cotroceni. N-am reusit sa rezist mai mult din motive de artere. Efortul pe care il cerea tipul acesta de functie a fost altfel decit l-am imaginat. Nu era un consilierat in sensul romantic al functiei, presupunind strict ca, din cind in cind, sa-mi dau si eu cu parerea. Era vorba de o intreaga birocratie, de o alergare printre dosare si printre protocoluri, care cere o angajare totala. Mi-am facut socoteala ca la virsta mea aceasta angajare totala e prea costisitoare.
- M-a stingherit ca s-a pus plecarea mea in circa unei doamne
Doar motivele de sanatate v-au facut sa plecati de la Cotroceni?
N-am sa ascund ca au existat si anumite dificultati de acomodare la un anumit stil de lucru. Dar acestea sint detalii despre care prefer sa vorbesc in memorii.
