Pervertire absoluta a bunului simt si sedimentarea unui nou sistem axiologic, in care reperele sint lasitatea si complicitatea. Astfel ar putea fi exprimate sintetic consecintele nefaste ale colaborationismlui cu fosta Securitate in mediul cultural din Romania. La 15 ani dupa ce Securitatea si-a incetat oficial (si doar oficial) activitatea, ramasitele sale prezinta astazi manifestari din cele mai perverse. Victimele refuza in marea lor majoritate si chiar cu obstinatie denuntul.
Atunci cind una dintre victime are curajul de a arata cu degetul, cum a facut recent Doina Cornea deconspirindu-l pe turnatorul „Udrea“ din dosarul sau ca fiind Eugen Uricaru, printr-un gest reflex de autoaparare, se fabrica teoria conspiratiei. Putin mai conteaza daca informatia in sine este adevarata, important devine cine si de ce o spune. Dincolo de faptul ca dezvaluirea Doinei Cornea a venit cu putin inaintea alegerilor pentru sefia Uniunii Scriitorilor (si tocmai de aceea, dupa cum chiar ea a afirmat-o transant), cazul „Uricaru vs. Udrea“ este emblematic pentru lumea culturala romaneasca si duplicitatile care-o macina inca.
Artistii, fie ca e vorba de scriitori sau de plasticieni, sint reprezentati de niste eterni privilegiati. Atit in vechiul regim, semnind pactul cu diavolul intrupat de ofiterii Securitatii sau infatisindu-i angelic in tablouri pe fostii conducatori (asa cum a facut presedintele UAP, Zamfir Dumitrescu), cit si acum, cocotati in functii de demnitari, secretari de stat sau parlamentari. Si, dupa cum se contureaza deja, privilegiati vor ramine si de acum inainte. Extrem de putini dintre cei pe care ii reprezinta, respectiv membrii acestor uniuni de creatie, considera necesara o schimbare de directie. Iar pentru a justifica mentinerea acestui status quo, le cauta cu sirguinta scuze sau merite. In contrapondere, vinovatiile acestora sint
