Publicam, in acest numar, o scrisoare primita de peste Ocean, de la mai multi intelectuali romani care predau la prestigioase universitati americane. Este o scrisoare de protest fata de textul lui Mircea Mihaies publicat in revista Romania literara (nr. 15, 20-26 aprilie 2005), articol intitulat Oierii mintii. Despre articolul lui Mircea Mihaies ne-am exprimat, la rindu-ne, in Observator cultural nr. 8 (265), intr-un text intitulat Nervii domnului Mihaies. Nu mai reluam acum motivele stupefactiei care au provocat reactia noastra. In principal, spuneam ca Mircea Mihaies, vicepresedinte al ICR, a lovit „fara discernamint in multi dintre intelectualii romani aflati in strainatate“ si adaugam ca nu-i intelegem nervii domnului Mihaies, „nu stim ce-l face sa fie atit de resentimentar intr-un moment in care, prin noua functie institutionala, ar trebui sa dovedeasca o limpede colocvialitate si o deschidere spre pareri contrare“.

Dupa textul lui Mircea Mihaies, lumea culturala a fost cuprinsa de o ciudata amorteala, nimeni nu s-a indignat in fata stilului domniei sale. A fost tacere (s-a scris in Evenimentul zilei si Ziua, insa presa culturala a neglijat cazul). Cei care invoca civilitatea si serenitatea in viata publica probabil ca ar fi vrut sa faca uitat textul lui Mircea Mihaies, culpabil prin violenta limbajului. Desi am fi asteptat sa existe in Romania o disociere publica fata de articolul lui Mircea Mihaies, totul s-a ingropat, pe principiul nu ne bagam.

Iata ca polemica se reaprinde, prin aceasta scrisoare deschisa. Principalul merit al scrisorii este, in opinia noastra, acela de a pune problema inadecvarii: nu poti sa-i injuri pe cei pe care vrei sa-i reprezinti si sa-i sustii (presedintele Basescu vorbea de necesitatea ca ICR sa aiba in atentie diaspora romaneasca, fapt asumat de noua conducere a ICR).

In acelasi timp, e de semnalat