Centrele de plasament in care statul roman a investit 400.000 de euro, in asteptarea copiilor rataciti prin Europa de Vest, nu au succes. Asa cum ne-am obisnuit cand vine vorba de copiii fara Centrele de plasament in care statul roman a investit 400.000 de euro, in asteptarea copiilor rataciti prin Europa de Vest, nu au succes. Asa cum ne-am obisnuit cand vine vorba de copiii fara familie sau de cei de care se abuzeaza, sistemul nu functioneaza, reiese dintr-un reportaj al Agentiei France Press care descrie nereusita in primirea copiilor romani repatriati din Occident. La centrul Gavroche din Bucuresti - destinat primirii in regim de urgenta a minorilor au ajuns... 22 de copii, desi institutia functioneaza din noiembrie anul trecut. Unde sunt ceilalti? In 2003 au fost repatriati 1.000 de copii, din 25 de tari europene. Mai mult, din cei 22 de minori sositi la Gavroche, nici unul nu a ramas acolo. Au preferat sa se intoarca in familie. Buna, rea, familia le ofera mai mult decat caminul Gavroche. Directoarea Marinela Buttu isi aminteste un singur caz, al unei fete obligate sa se prostitueze in Franta, care a refuzat initial sa se intoarca in familie, dar, in final, a ales si ea sa-si invinga rusinea fata de parinti si sa plece acasa. Sunt semne mari de intrebare. De ce nu ajung copiii rataciti in centrele de plasament, iar din putinii care ajung, de ce nu raman si risca sa fie din nou vanduti de propriii lor parinti unor retele de traficanti care ii trimit sa se prostitueze, sa cerseasca si sa fure? E de preferat destinul de va-gabond "caldurii" unui camin cum este Gavroche? Directoarea Marinela Buttu se plange ca nu poate castiga increderea unui minor si incepe o psihoterapiein cele 48 de ore cat il poate retine dupa sosirea in tara, avand nevoie apoi de consimtamantul lui. Lipsesc, in viziunea doamnei Buttu, si "instructiunile de utilizare" cu care sunt "livrati"