Este o situatie rar intalnita, dar binevenita. Ba chiar s-ar putea spune ca, asezati de ochii spectatorului pe Patul lui Procus, regizorii vor fi ei insisi cantariti mai atent de catre cei sositi in sali.
Nu numai ca putem sa luam contact cu opera unui dramaturg desul de greu de digerat, dar avem ocazia sa urmarim in actiune artisti care ofera propria viziune - sau lipsa de viziune - asupra aceleiasi piese. Iar masura care a functionat cel mai bine pana acum ese una: bunul simt.
Am facut aceasa paranteza fiindca introducerea piesei «Scaunele» a lui Eugen Ionescu in programul a doua teatre bucurestene ne-a furat placerea de a viziona opera, obligandu-ne sa urmarim o disputa care i-a avut ca protagonisti pe "semnatarii" celeor doua variante ale "Scaunelor".
Totul a pornit de la declaratia lui Felix Alexa ca tanara sa colega de breasla, Chris Simion, a facut in asa fel incat sa apara in presa o declaratie a domnului Liviu Ciulei, in care domnia sa isi exprima parerea negativa cu privire la spectacolul "Scaunele" in regia Felix Alexa.
Un material cu declaratii ale acestuia a fost publicat in «Observatorul Cultural», dreptul la replica al tinerei fiindu-i refuzat. Noi am zice ca o stii Liviu Ciulei ce spune...
Insa, cum nimic nu vorbeste mai bine decat spectacolele in sine, dupa ele ar trebui «judecati" si regizorii. La teatrul «Bulandra», Felix Alexa a pus in scena un spectacol clasic, care nu iese din litera cartii si pe care l-ar putea crea probabil, cu tot atata imaginatie, si unii dintre noi.
Cu o carte in fata, senzatia ca personajele, interpretate de altfel minunat de Oana Pellea si Razvan Vasilescu, au abadonat randurile si au urcat pe scena ar fi si foarte pregnanta. La sala «Camil Petrescu» a Teatrului National, regizoarea Chris Simion ofera o alta viziune, dublata de o interpretare personala a ope
