Curatenie de primavara?

E zarva mare la Uniunea Scriitorilor. Semn ca se lucreaza din greu si, se zice, cu oarecare spor. Se deretica odaile, se bat covoarele, se indeparteaza paianjenii adunati pe la colturi si gunoiul ascuns atata vreme sub pres, se sterge praful adunat pret de un mandat, se limpezesc ferestrele, prin opacitatea carora zadarnic incercau razele soarelui sa mai razbata. Este vorba, fireste, de o curatenie metaforica, menita sa-i aseze pe administratorii ei de patru ani intr-o lumina cat mai favorabila la apropiatul ceas al alegerilor. Pentru ca o asemenea institutie, cu o activitate invizibila nu doar pentru strainii de breasla, dar si pentru breslasi, are neaparata trebuinta de serioase operatii estetice ca sa lase impresia ca e inca in putere. Singurii care se intrec a depune marturie despre despre starea ei de sanatate sunt cei alesi in birouri, consilii si comitete, chemati sistematic la centru pe diurne grele ca sa mimeze activitate intensa, de fapt ca sa-si imparta frateste calatorii, premii si alte placute bagatele. Insa nici un membru de rand al uniunii nu are informatii precise daca ea traieste cu adevarat sau e numai un cadavru imbalsamat si miscat pe sfori de cateva maini indemanatice.

Daca Uniunea Scriitorilor ar fi saraca lipita pamantului, cum ne tot povestesc cei din fruntea ei, probabil ca n-ar exista nici inghesuiala atatora de a accede la un loc in organismele de conducere. Insa probabil unde mai e cate ceva de impartit, batalia e pe viata si pe moarte. Intocmai ca in politica. Astfel trebuie "citite", de exemplu, "dezvaluirile" din ultima vreme despre unul sau altul dintre posibilii candidati, intamplator descoperiti tocmai acum, in preajma alegerilor, a fi colaborat cu institutii de trista amintire. In Uniune a prins sa bata, subit, vantul lustratiei. Ceea ce ar fi bine, daca respectiva "curatenie" ar fi